Skip To Main Content
Această platformă este destinată în exclusivitate specialiștilor din domeniul sănătății din România.
Campus
  • EVENIMENTE
Campus


 

Pentru a vă ajuta să gestionați pacienții cu DZ2

DELIVER-G
Rezultate din practica medicală curentă ale intensificării tratamentului
cu Toujeo®  la adulți cu DZ2 controlat inadecvat cu AR GLP-1


În practica medicală curentă, probabilitatea de a atinge HbA1c <7% la 12 luni după inițierea AR GLP-1 sau IB au variat în funcție de HbA1c la momentul de referință la persoanele cu DZ2 care luau deja medicamente antidiabetice orale (OAD)1

Persoanele cu DZ2 trebuie să-și evalueze răspunsul la tratament, inclusiv eficacitatea și siguranța, la intervale regulate, deoarece împrejurările clinice se pot schimba2

Observat într-o analiză retrospectivă a EMR în cohorte din UK și SUA*1

Probabilitatea de a atinge HbA1c <7% în următoarele 12 luni după inițierea AR GLP-1 sau IB, conform HbA1c la momentul de referință

Baseline HbA1c 7–8% 
40–60%

Baseline HbA1c 8–9% 
25–40%

Baseline HbA1c ≥9 
<25%

Dacă nu se atinge HbA1c <7% la 6–12 luni după inițierea AR GLP-1 sau IB, probabilitatea realizării controlului fără o schimbare de tratament este scăzută

 

Pentru persoanele cu DZ2 care iau ADO, intensificarea tratamentului cu AR GLP-1 sau IB înainte ca HbA1c să ajungă la ≥9% poate maximiza probabilitatea atingerii țintei de HbA1c

Ghidurile EASD și ADA recomandă:2,3

Persoanele cu DZ2 care nu reușesc să obțină controlul glicemic adecvat cu un regim bazat pe AR GLP-1 trebuie să intensifice tratamentul prin adăugarea insulinei bazale

Referințe

*Datele dintr-un studiu de cohortă retrospectiv, observațional, longitudinal la adulți cu DZ2 cărora li se administrează deja ≥1 ADO, care au fost inițiați fie cu insulină bazală, fie cu AR GLP-1 între 1 ianuarie 2010 și 30 iunie 2016, au fost extrase din baza de date US Optum Humedica® și UK Clinical Practice Research Datalink. Pacienții eligibili luau ≥1 ADO și au avut ≥180 de zile de antecedente medicale înregistrate înainte și 720 de zile după inițierea AR GLP-1 sau IB. În categoria AR GLP-1 au intrat exenatid, liraglutid, lixisenatid, albiglutid și dulaglutid. IB au inclus insulină NPH, insulină detemir, insulină glargin 100 U/ml, insulină degludec sau Toujeo® Au fost analizate modificarea HbA1c față de momentul de referință la fiecare 6 luni timp de 2 ani și procentul cumulativ care a ajuns la HbA1c <7% în 24 de luni după inițiere.1
Probabilitatea trimestrială de a ajunge la HbA1c<7% a fost mai ridicată în al doilea trimestru (probabilitatea aproximativă 0,1 - 0,3 între cohorte). A fost observată o tendință de scădere a probabilității de a atinge HbA1c <7% în trimestrele 2–8 (probabilitate <0,1 în trimestrul 8).1
Dacă HbA1c este peste țintă, în pofida terapiei duble sau triple cu agenți orali, ghidurile sugerează să se aibă în vedere prescrierea AR GLP-1 înainte de IB. Dacă HbA1c rămâne peste țintă, trebuie să se aibă în vedere adăugarea insulinei bazale.2,3
IB, insulină bazală; EMR, fișă medicală electronică; AR GLP-1, agonist al receptorului peptidei 1 asemănătoare glucagonului glucagonului; HbA1C, hemoglobină A1C; NPH, protamină neutră Hagedorn; ADO, medicament antidiabetic oral; DZ2, diabet zaharat de tip 2.

  1. Peng XV, et al. Diabetes Ther. 2020;11:2629–2645.
  2. Davies MJ, et al. Diabetes Care. 2022;45:2753–2786
  3. American Diabetes Association. Diabetes Care. 2022;45(Supplement_1):S125–S143.

În practica medicală curentă, adăugarea Toujeo® la AR GLP-1 a îmbunătățit semnificativ controlul glicemic fără să crească riscul de hipoglicemie1

Observat într-o analiză de date din practica medicală curentă la pacienți adulți insulino-naivi, cu DZ2 controlat inadecvat cu AR GLP-1 +/- ADO (cu ≥6 luni de date de urmărire)*1
 

O reducere semnificativă a HbA1c medie a fost observată după adăugarea Toujeo®1

Reducere medie a HbA1c
Momentul de referință: 9,16 %

Și mai multe persoane au atins HbA1c <7,0% și <8,0%

p<0.001
N=271

A fost observată o reducere semnificativă a HbA1c indiferent de nivelul HbA1c de la momentul de referință (≤9,0% sau >9,0%)1

Nu a fost observată o creștere semnificativă a hipoglicemiei după intensificarea cu Toujeo®†1

Și nici o schimbare semnificativă în ceea ce privește numărul de vizite la spital sau la secția de urgențe, asociate hipoglicemiei.1

Adaptat din Bailey TS, et al. (2022)

Nu a fost observată o creștere semnificativă a hipoglicemiei indiferent de HbA1c de la momentul de referință (≤9,0% sau >9,0%)1

Referințe

Populația studiului DELIVER-G: Adulți naivi la insulină (N=271) cu DZ2 care primesc terapie cu AR GLP-1 ± ADO care a fost ulterior intensificată prin adăugarea Toujeo®. Un total de 156 (57,6%) pacienți au primit zilnic AR GLP-1, iar 115 (42,2%) au primit săptămânal AR GLP-1 înainte de intensificarea tratamentului; 250 (92,3%) de pacienți au primit cel puțin un ADO înainte de intensificarea cu Toujeo® (numărul mediu de ADO a fost de două).1
*Datele au fost extrase dintr-o sursă de date cu fișe medicale electronice din SUA (IBM®Explorys). Pacienții selectați pentru includere au avut ≥12 luni de date înainte de Toujeo® și ≥6 luni de date de urmărire.1
 Identificați prin codurile ICD-9 sau ICD-10 sau o valoare a glicemiei din sânge ≤70 mg/dl sau numărul de evenimente hipoglicemice în perioada de referință de 6 luni vs perioada de urmărire de 6 luni. Incidența oricărei hipoglicemii înainte și după intensificarea cu Toujeo® a fost de 8,49% și respectiv 9,59% (p=0,513). Testul t-Student pentru eșantioane pereche. O internare în spital asociată cu hipoglicemia a fost înregistrată în timpul perioadei de referință și niciuna în timpul perioadei de urmărire după intensificarea cu Toujeo®; nu au fost înregistrate internări în secția de urgentă asociate cu hipoglicemia în timpul perioadei de referință și una în timpul perioadei de urmărire. Incidența internărilor/internări în secția de urgentă asociate cu hipoglicemia (0,37% vs 0,74%, p=1,000), și rate de evenimente de orice natură (0,33% vs 0,46 PPPY, p=0,170) și internările/internări în secția de urgentă asociate cu hipoglicemie (0,01 vs 0,04 PPPY, p=0,466) au fost similare înainte și după adăugarea Toujeo®. În cazul analizării în funcție de regimul AR GLP-1 în perioada de referință, incidența hipoglicemiei a crescut din perioada de referință în perioada de urmărire (3,9% - 8,3%, p=0,02; rata de evenimente 0,21 - 0,44 PPPY, p=0,017) pentru cei cu doză zilnică de AR GLP-1. Nu a fost observată nicio schimbare semnificativă pentru cei cu doză săptămânală de AR GLP-1.1
Testul t-Student pentru eșantioane pereche. Modificările HbA1c între perioada de referință și perioada de urmărire au fost evaluate folosind ultima valoare înregistrată în perioada de 3-9 luni de după intensificarea cu Toujeo®.1
ED, secția de urgență; AR GLP-1, agonist al receptorului peptidei 1 asemănătoare glucagonului; HbA1C, hemoglobină A1C; ICD, Clasificarea Internațională a Bolilor; ADO, medicament antidiabetic oral; PPPY, pe persoană pe an; DZ2, diabet zaharat de tip 2.

  1. Bailey TS, et al. Diabetes Obes Metab. 2022;24:1617–1622.

Design studiu: Bailey TS, et al. (2022)1(2022)1

Criterii finale:1

  • Modificările HbA1c între perioada de referință și perioada de urmărire au fost evaluate folosind ultima valoare înregistrată în perioada de 3-9 luni de după intensificarea cu Toujeo®
  • Proporția de pacienți care au atins HbA1c țintă (<7% sau <8%) în perioada de urmărire de 6 luni
  • Proporția de pacienți care s-au confruntat cu hipoglicemie*
  • Incidența și ratele de evenimente (PPPY) cu utilizarea resurselor medicale (clasificate ca internare, în secția de urgență sau tratament în ambulatoriu)

 

Caracteristici în perioada de referință:1
Vârsta medie (DS) a pacienților (50,9% bărbați) a fost de 57,9 (10,8) ani.
Cele mai frecvente comorbidități înregistrate în perioada de 12 luni înainte de intensificarea tratamentului au fost hipertensiunea, hiperglicemia și obezitatea.
156 persoane au primit AR GLP-1 zilnic și 115 persoane au primit AR GLP-1 săptămânal înainte de intensificarea tratamentului cu
Toujeo®.
Numărul mediu (DS) de ADO de bază primite de pacienți a fost de 1,97 (1,04).

 

*Identificați prin codurile ICD-9 sau ICD-10 sau o valoare a glicemiei din sânge ≤70 mg/dl sau numărul de evenimente hipoglicemice în perioada de referință de 6 luni vs perioada de urmărire de 6 luni.1 ED, secția de urgență; AR GLP-1, agonist al receptorului peptidei 1 asemănătoare glucagonului; HbA1C, hemoglobină A1C; ICD, Clasificarea Internațională a Bolilor; ADO, medicament antidiabetic oral; PPPY, pe persoană pe an; DS, deviație standard; DZ2, diabet zaharat de tip 2.


Adăugarea Toujeo® la AR GLP-1 a îmbunătățit semnificativ controlul glicemic1

Observat într-o analiză din practica medicală curentă la pacienți adulți naivi la insulină, cu DZ2 controlat inadecvat cu AR GLP-1 +/- ADO (cu ≥6 luni de date de urmărire)*1

Adaptat din Bailey TS, et al. (2022)

O reducere semnificativă a HbA1c medie a fost observată după adăugarea Toujeo®1

Adaptat din Bailey TS, et al. (2022)

Și mai multe persoane au atins HbA1c <7,0% și <8,0%

Referințe

*Datele au fost extrase dintr-o sursă de date cu fișe medicale electronice din SUA (IBM®Explorys). Pacienții selectați pentru includere au avut ≥12 luni de date înainte de Toujeo® și ≥6 luni de date de urmărire.1
Testul t-Student pentru eșantioane pereche. Modificările HbA1c între perioada de referință și perioada de urmărire au fost evaluate folosind ultima valoare înregistrată în perioada de 3-9 luni de după intensificarea cu Toujeo®.1
AR GLP-1, agonist al receptorului peptidei 1 asemănătoare glucagonului; HbA1C, hemoglobină A1C; ADO, medicament antidiabetic oral; DZ2, diabet zaharat de tip 2.

  1. Bailey TS, et al. Diabetes Obes Metab. 2022;24:1617–1622.


Adăugarea Toujeo® la AR GLP-1 a îmbunătățit semnificativ controlul glicemic1

Observat într-o analiză din practica medicală curentă la pacienți adulți naivi la insulină, cu DZ2 controlat inadecvat cu AR GLP-1 +/- ADO (cu ≥6 luni de date de urmărire)*1
 

Adaptat din Bailey TS, et al. (2022)

O reducere semnificativă HbA1cmedie a fost observată după adăugarea Toujeo®...1

 

Adaptat din Bailey TS, et al. (2022)

...indiferent de nivelul HbA1cîn perioada de referință1

Referințe

*Datele au fost extrase dintr-o sursă de date cu fișe medicale electronice din SUA (IBM® Explorys). Pacienții selectați pentru includere au avut ≥12 luni de date înainte de Toujeo® și ≥6 luni de date de urmărire.1
Testul t-Student pentru eșantioane pereche. Modificările HbA1c între perioada de referință și perioada de urmărire au fost evaluate folosind ultima valoare înregistrată în perioada de 3-9 luni de după intensificarea cu Toujeo®.1
AR GLP-1, agonist al receptorului peptidei 1 asemănătoare glucagonului; HbA1C, hemoglobină A1C; ADO, medicament antidiabetic oral; DZ2, diabet zaharat de tip 2.

  1. Bailey TS, et al. Diabetes Obes Metab. 2022;24:1617–1622.

 

Adăugarea Toujeo® la AR GLP-1 nu a crescut semnificativ numărul de evenimente hipoglicemice1

Observat într-o analiză din practica medicală curentă la pacienți adulți naivi la insulină, cu DZ2 controlat inadecvat cu AR GLP-1 +/- ADO (cu ≥6 luni de date de urmărire)*1
 

Adaptat din Bailey TS, et al. (2022)

Nu a fost observată o creștere semnificativă a hipoglicemiei după intensificarea cu
Toujeo®...†1

Adaptat din Bailey TS, et al. (2022)

...indiferent de nivelul HbA1cîn perioada de referință1

Și nu s-a observat o modificare semnificativă a greutății prin adăugarea Toujeo® la AR GLP-11

Referințe

*Datele au fost extrase dintr-o sursă de date cu fișe medicale electronice din SUA (IBM® Explorys). Pacienții selectați pentru includere au avut ≥12 luni de date înainte de Toujeo® și ≥6 luni de date de urmărire.1
Identificați prin codurile ICD-9 sau ICD-10 sau o valoare a glicemiei din sânge ≤70 mg/dl sau numărul de evenimente hipoglicemice în perioada de referință de 6 luni vs perioada de urmărire de 6 luni. Incidența oricărei hipoglicemii înainte și după intensificarea cu Toujeo® a fost de 8,49% și respectiv 9,59% (p=0,513).
Testul t-Student pentru eșantioane pereche.
O internare în spital asociată cu glicemia a fost înregistrată în timpul perioadei de referință și niciuna în timpul perioadei de urmărire după intensificarea cu Toujeo®; nu au fost fost înregistrate internări în secția de urgență asociate cu hipoglicemia în timpul perioadei de referință și una în timpul perioadei de urmărire.
Incidența internărilor/internările în secția de urgență asociate cu hipoglicemia (0,37% vs 0,74%, p=1,000), și rate de evenimente de orice natură (0,33% vs 0,46 PPPY, p=0,170) și internările/internările în secția de urgență asociate cu hipoglicemie (0,01 vs 0,04 PPPY, p=0,466) au fost similare înainte și după adăugarea Toujeo®.
În cazul analizării în funcție de regimul AR GLP-1 în perioada de referință, incidența hipoglicemiei a crescut din perioada de referință în perioada de urmărire (3,9% - 8,3%, p=0,02; rata de evenimente 0,21 - 0,44 PPPY, p=0,017) pentru cei cu doză zilnică de AR GLP-1.
Nu a fost observată nicio schimbare semnificativă pentru cei cu doză săptămânală de AR GLP-1.1
ED, secția de urgență; AR GLP-1, agonist al receptorului peptidei 1 asemănătoare glucagonului; HbA1C, hemoglobină A1C; ICD, Clasificarea Internațională a Bolilor; ADO, medicament antidiabetic oral; PPPY, pe persoană pe an; DZ2, diabet zaharat de tip 2

  1. Bailey TS, et al. Diabetes Obes Metab. 2022;24:1617–1622.


Adăugarea Toujeo® la AR GLP-1 nu a modificat semnificativ greutatea

Observat într-o analiză din practica medicală curentă la pacienți adulți naivi la insulină, cu DZ2 controlat inadecvat cu AR GLP-1 +/- ADO (cu ≥6 luni de date de urmărire)*1
 

Nu au apărut modificări semnificative de greutate...1

...și nu au apărut modificări semnificative ale IMC după intensificarea cu Toujeo®1

Referințe

*Datele au fost extrase dintr-o sursă de date cu fișe medicale electronice din SUA (IBM® Explorys). Pacienții selectați pentru includere au avut ≥12 luni de date înainte de Toujeo® și ≥6 luni de date de urmărire.1
IMC, indicele masei corporale; AR GLP-1, agonist al receptorului peptidei 1 asemănătoare glucagonului glucagonului; HbA1C, hemoglobină A1C; ADO, medicament antidiabetic oral; DZ2, diabet zaharat de tip 2

  1. Bailey TS, et al. Diabetes Obes Metab. 2022;24:1617–1622.


În practica medicală curentă, adăugarea Toujeo® to GLP-1 RA la AR GLP-1 a îmbunătățit semnificativ controlul glicemiei fără să crească numărul de evenimente hipoglicemice1

Observat într-o analiză de date de practică medicală curentă la pacienți adulți naivi la insulină, cu DZ2 controlat inadecvat cu AR GLP-1 +/- ADO (cu ≥6 luni de date de urmărire)*1

O reducere semnificativă a HbA1c medie
 

Și mai multe persoane au atins HbA1c <7% și <8%

Nu s-a observat o creștere semnificativă a hipoglicemiei

Și nu au apărut modificări semnificative ale numărului de prezentări la spital asociate cu hipoglicemie sau vizite în secția de urgență1

Nu au apărut modificări semnificative de greutate†1


 

 

Un angajament din partea Sanofi de a oferi plus-valoare îngrijirii persoanelor cu DZ21

Referințe

*Datele au fost extrase dintr-o sursă de date cu fișe medicale electronice din SUA (IBM® Explorys). Pacienții selectați pentru includere au avut ≥12 luni de date înainte de Toujeo® și ≥6 luni de date de urmărire.1
Nu s-au observat modificări semnificative ale greutății (108,0 vs 108,4 kg) sau ale indicelelui masei corporale (35,8 vs 36,1 kg/m2) prin adăugarea Toujeo® la AR GLP-1 (perioada de referință față de respectiv perioada de urmărire).1
ED, secția de urgență; AR GLP-1, agonist al receptorului peptidei 1 asemănătoare glucagonului glucagonului; HbA1C, hemoglobină A1C; ADO, medicament antidiabetic oral; DZ2, diabet zaharat de tip 2.

  1. Bailey TS, et al. Diabetes Obes Metab. 2022;24:1617–1622.

RCP Toujeo

 

MAT-RO-2400038 -1.0 – 01/2024